Oare ce crezi tu că înseamnă să dezvolți un parteneriat conștient?
Am avut în ultima vreme în cabinet numai îndrăgostiți, vine primăvara, se încălzește afară, se încălzesc și inimile și se percep diferitele nuanțe ale fluturilor din stomac...
Ai putea crede ca e wow. De fapt, nu prea!

Pentru unii e așa frumos și plăcut, în timp ce pentru alții , este atât epuizant, un real consum energetic, frumos ce-i drept, însă istovitor, în mintea lor derulându-se un veșnic monolog “ o fi potrivit”, “nu aș vrea sa fiu penibil/ă”, “să fac asta, mie mi-ar plăcea…dar ei/lui?”, sau “ce o să creadă despre mine?”

Toate aceste stări de nesiguranță, vin de fapt de la teama de a fi respins.
Ce înseamnă îndrăgostirea asta? Și ce înseamnă sănătate emoțională?
Ce înseamnă să dezvolți un parteneriat conștient, și cum poți face asta?
Hai să le luăm pe rând.

Potrivit doctorilor H.Hendrix și H.Lakelly Hunt, fondatorii terapiei de cuplu Imago, îndrăgostirea se produce în momentul când întâlnim o persoană, alături de care percepem că am găsit fericirea cu care ne-am născut.
Brusc vedem viața în culori “ne ciugulim urechile” unul altuia, ne spunem totul și astfel rigiditățile și limitările se topesc. Ne percepem mai sexy, mai deștepți, mai amuzanți, mai generoși. Ai observat?

Decidem cumva că nu putem trăi fără cel iubit pentru că acum ne simțim pe deplin vii și conectați, ne simțim noi înșine. În sfârșit ne simțim în siguranță și scoatem un suspin de ușurare, pare că totul va merge bine până la urmă.

Dar inevitabil , adesea când ne căsătorim sau ne mutăm împreună, lucrurile încep să meargă prost. În unele cazuri totul se destramă pentru că voalul iluziei cade și ni se pare ca partenerii noștri sunt altfel de cum am crezut noi că sunt. Și astfel ajungem să observăm ca au trăsături pe care nu le putem suporta. Chiar și calitățile pe care poate înainte le admiram, acum ne irită.

Ce se intampla de fapt?
Se deschid rănile vechi când realizăm că partenerii noștri nu pot sau nu sunt dispuși să ne iubească și să aibă grijă de noi așa cum au promis, sau poate cum au lăsat impresia că o puteau face. Visurile noastre sunt sfărâmate. Dezamăgirea se transformă în furie, pare cumva că se petrece un alt film, altul decât cel în care am ales sa fim. Din acest pas, deseori ne este teamă că nu vom mai putea întoarce acele momente în care ni s-a “redat speranța, pofta de viață și bucuria“.
Pentru că partenerul/partenera nu ne mai oferă cu generozitate ce avem nevoie, ajungem să schimbăm tactica, încercând sa îl/o facem sa îi pese - prin furie, crize, retragere, rușinare, intimidare, critică și absolut orice credem că ar putea funcționa.

- Îl /o voi face să mă iubească - (cel puțin cu ideea asta pornim în procesul negocierii)

Și exact așa începe, negociem timpul petrecut împreună, fără să putem gestiona așa cum ne-am dori și calitatea acestuia. Negociem doza de iubire pe care ne dorim s-o primim, negociem cadourile, taskurile zilnice și treburile în casă… Și prin toată această negociere ne măsurăm succesul în ce am dat și ce am câștigat.

Și până la urmă ce este asta? Se poate numi asta iubire?
Aș spune ca mai degrabă este lupta pentru putere prin manipulare, iar ea poate continua foarte mulți ani, până ajungem la despărțire , sau vom ajunge la un armistițiu, sau până când vom căuta ajutor terapeutic, disperați fiind să retrăim acel sentiment de vitalitate fericită și conectare.